Totalul afișărilor de pagină

miercuri, 13 aprilie 2011

Prin iad, purgatoriu si rai cu Dan Puric

Saptamana trecuta am mers ca tot romanul care se vrea cult si nu are nici prea multi bani nici de ce, la conferinta domnului Dan Puric tinuta la Pitesti in Sala Sindicatelor, cum se numea inainte. Am plecat cu doi prieteni cu mai bine de o ora inainte de specatcol fiindca intuiam ca, intrarea fiind libera, va fi mare aglomeratie si, intr-adevar, ajungand noi pe la orele cinci si un sfert, de-abea am mai gasit locuri in partea superioara a salii. Am retinut trei locuri si pentru alti prieteni care urmau sa soseasca putin mai tarziu, acest ,,putin’’ ducand de fapt la o intorsatura ciudata si hilara a evenimentelor. Fiindca mai erau doar 10 minute pana la incepere si tot auzeam voci pline de ,,patima’’ cum ne cereau locurile, sala deja fiind aproape plina, ba chiar ni se spunea ca nu se mai permite accesul celor de afara, am coborat in holul de la intrare sa incerc sa-i aduc inauntru pe prietenii mei. Aici am fost martorul unei scene rare: o imbulzeala teribila gen ,,hai la promotii aproape gratis’’ blocase complet intrarea si doi politisti se straduiau sa-i tina pe oameni afara! Doar ca acum se dadea gratis cultura! L-am vazut pe Ovidiu, deja usile erau inchise si cei doi vegheau cu calmul bine cunoscut si aproape imperturbabil peste multimea de capete. Am incercat sa vorbesc cu un domn ,,usier’’, banuiesc ca era, din moment ce el doar tinea de o usa si mai dadea drumul in sala unor fete mult mai tinere si frumoase decat as fi putut eu sa fiu vreodata! Mi-am dat seama cam tarzior ca acel ins blocase si accesul in sala, deci iata-ma intre cei de afara si cei dinauntru, eu si alte circa douazeci de persoane, care, la fel ca mine, coborasera sa-si recupereze prieteni ori rude intarziate si le pastrasera loc. Incerc sa-i explic acelui domn sau mai degraba ins, desi ma repet, situatia. Dar Cerberul culturii (sau anticulturii) isi luase rolul prea in serios si mi-am dat seama repede ca n-am nicio sansa Cu toate astea enervarea mea crestea pe masura ce ii priveam fata contorsionata si incapabila sa gandeasca, doar ce striga la mine ca argatul pus de stapan pe mosie si lasat sef pana isi face el siesta de amiaza. Incerc sa intru in vorba cu autoritatile statului, cu oamenii legii cum asa de stupid se spune pe la TV si le vad mai ingaduitoare, dar daca e ordin… Iar ordinul, m-am prins eu repede cine l-a dat, un domn imbracat la costum caruia i se zicea ,,dom’ director’’. Normal ca am incercat sa-l conving si pe dansul de validitatea cererii mele si, la fel de ,,normal’’ - am fost respins din moment ce am realizat ca il am in fata pe chiar stapanul argatului mai sus-pomenit. Un stapan care insa facea apel la argumente pigmentate cu incruntari semnificative. Eram deci prins intre iadul de afara si raiul dinauntru si am priceput deodata, fara a fi mai catolic decat papa, ca ma asteapta o purificare in Puragatoriul creat de acesti oameni ce, dupa multi ani de munca, ar fi trebuit sa stie cum se procedeaza, sa aiba o experienta cu astfel de manifestari culturale si sa actioneze ca atare. Domnul Dan Puric isi incepuse déjà conferinta, eu m-am asezat strategic langa usa si am continuat cu indarjire de magar un dialog al surzilor cu ,,dom director’’, cu accente tot mai acute de nervozitate din partea amandurora. A incercat sa ma potoleasca un alt domn care parea a fi din echipa lui Dan Puric si cu greu am reusit sa ma abtin pentru cateva minute. Nu-mi venea sa cred ca nu voi intra si stiam bine ca tema abordata era parca facuta special pentru mine, avand in vedere preocuparile pe care le am de cativa ani buni. Replici ale lui dom’ director de genul ,,Trebuia sa va duceti la Sala Sporturilor daca stiati ca e liber si vine atata lume!’’, N-o sa mai vedeti vreodata sala de la mine!’’( de parca era sala personala si o aducea dimineata de dimineata la munca, luand-o seara acasa!) ,,Cum sa le dau drumul, se calca in picioare, se omoara!’’, ,,Daca ii las vin pompierii si ma amendeaza, ce stii dumneata, s-a schimbat X cu Y si la ei, nu pot sa ma risc!’’ n-au facut decat sa intarate multimea, care intre timp fusese lasata sa intre din iad direct in purgatoriu. Cateva doamne, unii domni au incercat si dansii sa-l convinga pe sef ca nu suntem vandali, nu vom devasta, nu facem parte dintre cei saraci si amarati care stau la cozile pentru promotii. Deja am vazut ca se fotografia si se filma si i-am introdus o mica soparla -,,Dom’ director, va filmeaza, ganditi-va ca nu o sa iesiti prea bine din asta, dvs. trebuie sa gasiti o solutie, nu se poate sa fim tratati asa!’’ Eram la 30 de cm fata de dansul, langa politisti si deodata a cedat, ceva s-a produs in mintea dumnealui, o iluminare tip nirvana, banuiesc! Le zice politistilor sa ne dea la o parte un metru, doi ( ce gluma! ) ca sa putem intra pe rand in grupuri de 10 persoane. Si urmeaza replica cea mai savuroasa a serii, nici domnul Dan Puric cu talentul sau n-ar fi fost in stare sa si-o imagineze.
Unul dintre ,,oamenii legii’’i-a zis colegului de suferinta ,,Sa facem cordon!’’ Si s-a facut cordon!
Adica si-au intins cele doua perechi de brate vanjoase si ne-au impins cam jumatate de metru cu asprimea data de juramantul legii, dar si cu blandetea data de siguranta oferita de securitatea ce ne-o asigura si …am intrat in Rai! Domnul Puric s-a oprit imediat, ne-a vorbit, a povestit cum in urma cu mai putin de o ora si dansul se afla tot afara si nu reusea sa intre si dintr-o data din gramada organizata in cel mai autentic stil romanesc, s-a auzit o voce feminina: ,,E Dan Puric, Lasati-l sa intre, el trebuie sa tina conferinta!’’ Hilar, dar adevarat!
M-am asezat la locul meu, am fost admonestat prieteneste de Mirela ca nu trebuia sa mai merg acolo, da , ce sa fac? Prietenii sunt pentru mine cu adevarat importanti, ii vreau aproape si fac multe ca sa imi respect aceasta optiune.
Ceilalti nu au mai venit, plecasera deja, asa ca am fericit pe cativa dintre cei ce stateau in picioare, alaturi de alti o suta, poate chiar mai multi. Si l-am ascultat pe Dan Puric, cat a mai ramas din conferinta.
Eu nu-l stiam decat vag pe dansul, n-am citit cartile, nu l-am vazut decat putin la tv, dar cam stiam care este stilul sau. Un mare actor in primul rand si un ,,one man show’’, cum spun americanii. Cred ca Seinfeld ar avea cate ceva de invatat de la Puric al nostru.
Conferinta sa era dedicat ,,Sfintilor inchisorilor’’ si s-a axat in special pe rememorarea celor trecuti prin reeducare la Pitesti. Ideea ancora a fost necesitatea cinstirii acestora ca martiri ai neamului, lucru la care se va ajunge peste cateva decenii sau mai mult, dar se va produce. Imi iau libertatea de a nu fi de accord cu domnia sa. Dar faptul ca acestia ar trebui cunoscuti, sa nu-i lasam sa moara a doua oara intr-un anonimat ce nu ne-ar face cinste ca popor, da! Si nu doar ca accept aceasta idée, dar cu fortele mele modeste o pun in aplicare saptamana de saptamana la clasa cu elevii mei, care n-or fi ei cei mai destepti din lume, dar unii chiar merita sa stie.
O alta idée puternica, venita pe linia unui filon nationalist sanatos a fost legata de indemnul adresat mai ales tinerilor, de a renunta la americanizare, europenizare, globalizare si a se adapa din fiinta sacra a neamului romanesc; strainii nu ne inteleg pe deplin si nu au cum sa ne inteleaga, unii nu vor, altii ne considera mai mult sau mai putin primitivi. Ar trebui sa nu ne mai plecam atata capul si sa intelegem odata ca Eminescu a fost roman, ca Eliade nu a fost american ori francez, Cioran nu a fost francez, Ionescu nu era francez , Steinhart nu era evreu decat prin nastere, Noica ori Blaga au trait puternic ancorati in solul tarii. Aici subscriu neconditionat.
Dan Puric a gravitat doua ore si mai bine in jurul acestor idei si le-a imbracat cu un limbaj colorat, o gestica semnificativa, accente de patetism, dar si de mici arogante, glume subtile, dar si glume facile la care sala marsa intr-un ritm debordant. Puric e un maestru, un manipulator, e greu sa nu il placi . Poate doar daca te numesti Andrei Plesu si intri in conflict cu el pe teme mult mai ,,intelectuale''!
La un moment dat ne-a lasat a intelege ca are multi dusmani care ii poarta sambetele . Si il fac ultranationalist, nazist chiar. Dar nu a pronuntat cuvantul cel mai ,,inspaimantator’’ si chiar nu inteleg de ce nu a facut-o , probabil i-a scapat - legionar. Este eticheta pe care comunistii au pus-o mereu ca sa-si desfiinteze adeversarii si se mai pune si acum de catre vechii lupi deghizati in preacurati mielusei si nu cred ca dansul sa fi scapat de ea! Cei torturati la Pitesti au fost legionari in mare proportie, trebuie s-o spun ca profesor de istorie, trebuia s-a zica si dansul. Valeriu Gafencu, Sfantul Inchisorilor, fusese legionar si este propus spre canonizare, ce poate fi mai semnificativ decat atat?
La cateva zile dupa conferinta am auzit pe la scoala ca lumea a plecat din sala, ca n-a fost prea grozav. In apararea lui Puric – da, au plecat cateva zeci de persoane, numai pustani cu ghiozdane in spate. Din experienta mea, as fi in stare sa jur ca erau liceeni care chiulisera de la cateva ore si trebuiau sa fie acasa aproape de ora opt, ca deja exagerau!
De ce la Pitesti intrarea a fost libera? Intuitia imi spune ca domnul Puric a dorit acest lucru pentru a se cinsti memoria martirilor in primul rand si in al doilea, pentru ca oamenii sa aiba posibilitatea de a intra si a cunoaste ce s-a intamplat aici. Eu sunt sigur ca nici un sfert din spectatori nu auzisera despre Experimentul Pitesti, dar acum datorita lor, se va mai auzi. Tinerii vor intra pe net curiosi, vor vorbi cu colegii lor, va fi ca o flacara ce se extinde. Sa speram ca nu se va si stinge curand. Ceea ce a facut Dan Puric, trebuia facut de catre profesori la clasa, de catre autoritati. Eu, la nivelul meu de profesor de tara, fara falsa modestie, am facut-o. Ba chiar si acum 6-7 ani cand predam la liceu in Pitesti si ma intalneam cu elevii pe Trivale la Grota, nu doar in clase.
A doua zi le-am povestit copiilor despre conferinta, iar reactia lor a fost una deosebita. Pentru prima oara de cand sunt profesor, elevii m-au scos din cancelarie si am tinut o lectie de istorie in recreatie despre reducarea de la Pitesti. Eleve de nota 5 m-au tras de maneca sa le mai povestesc! Asta astept de la ei, daca macar odata pe an as mai produce asemenea entuziasm, as fi mai fericit si nu m-as mai gandi ca in vara trecuta, am primit pe vacanta, mai putin de doua sute de euro pe luna, ca am fost in greva pentru trei zile, iar colegii mei au renuntat dupa o zi etc… Dar ce vorbim noi aici? De demnitate si capul sus? Acei oameni au fost facuti martiri, restul au trait cum au putut, s-a realizat spalarea creierului si de-abea acum se umple din nou, dupa douzeci de ani! Dar cu ce? Asta e intrebare!
La iesirea de la conferinta, l-am vazut si pe domnul Aristide Ionescu,fost detinut politic trecut prin reeducare la Gherla. A vorbit ceva cu domnul Puric, i-a dat cartea sa si a plecat. Cu doar cateva zile inainte dansul ne fusese ghid, mie si elevilor mei, la Monumentul dedicat victimelor de la Pitesti, apoi la inchisoare. Drumurile noastre s-au tot intersectat de cand, anul trecut a avut bunavointa sa vina la Scoala Leicesti si sa le povesteasca elevilor experienta sa de la inchisoare. Acum domnia sa incearca sa redobandeasca dreptul de ,, a intra’’ in inchisoare si de realiza, in sfarsit un Memorial, sumbru, teribil , dar necesar. Sper ca domnul Puric sa - si dea examenul de obtinere al increderii noastre totale si, prin influenta sa, prin persuasiune si, de ce nu, prin manipulare, sa faca din fosta inchisoare, un loc de pelerinaj si reculegere. Deocamdata insa sa-i multumim pentru ceea ce a facut si face…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu